Nostalgie

Am un moment sau două de nostalgie. Toată lumea vrea la mare. Eu... poate vreau şi eu. Dar de ce să spun dacă şi aşa marea nu e pentru mine? Marea m-a dezamăgit. Marea era plină de vise. Acum toţi vin şi îşi lasă frustrările în ea. Toţi proştii îşi varsă maţele şi pişatul în mare. Mi-e frică de mare. Că marea nu mai e albastră. Marea nu se complică cu prostii gen romantismul, pentru că lumea nu mai vede în nisipul ei decât locul de futere. Am devenit nostalgică.. îmi vine să plec la mare. Doar dacă mi-aş permite asta....

Comentarii

  1. Tu fata tu! La primu salar promit eu cu mana pe biblie ( adica nu toata iarba e la fel care de fapt e la tine care de fapt nu conteaza) ca te duc la mare sa stam si noi doua cu curu in apa la miezu noptii ca sa ne intre apa in chiloti si sa bem cola pentru ca eu is prea panicata ca vine politia si dupa sa ajungem in camera de hotel sa dam un shot de alexandrion d-ala de 5 stele pe gat dupa care sa ne scuipam plamanii ca nu suntem obisnuite cu chestii d-astea scumpe pentru ca noi la varsta si banii nostri bem stejar la 3 lei 50 nu alexandrion la 40...de lei! Mno, asei ca-i inteles ce vroiam sa spun?

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Kafka pe malul mării -recenzie de carte

Procesul – Franz Kafka

VIS