Postări

Se afișează postări din 2010

Ceva dintr-o seară...

Printre atâtea lucruri de făcut un moment de respiro. Cine îmi dă nişe pace e un om câştigat. Nu mai alerg printre obstacole acum. Mai degrabă calc în bălţi şi mă întreb frecvent ce gust are cafeaua. Miroase a ploaie; a zaţ şi a ploaie nebună cu niciun chef de a o suporta. Printre stropi, o luptă între orgoliu şi sinele inocent. Tăcerea nu a fost niciodată atât de plăcută. Totuşi, raţiunea iese, urlă şi lasă sufletul să fie dezanăgit. Sufletul scrie. Emoţiile umplu o pagină din cel mai deschis jurnal. Acum taci. În bălţi numai frunze. Pe străzi tălpi obosite, pantofi uzi, haine ude, păr care se transformă sub greutatea picăturilor. Nu e magie. Sunt cuvinte care poposesc în mine şi sunt expulzate apoi într-un coş de gunoi. Presiunea e imăsurabilă. Idei slabe nu mai fac faţă nimănui. O siluetă merge; apoi două, poate trei. În minte e ceva meditaţie asupra cosmogoniei. Altă siluetă; două, apoi trei. De data aceasta nu mai sunt totalmente distincte. Ceva puncte comune le unesc şi le îndep…

FDP -impresii finale

După explozia din primul articol despre FDP, m-am simţit foarte subiectivă când discutam despre festival. Şi n-am mai fost în stare să scriu ceva care să mă mulţumească, să spună ceva interesant. Aşa că m-am rezumat la a citi ce au scris blog-istele noastre...
Pe de altă parte, m-am bucurat foarte mult că am fost voluntar la FDP. A fost o experienţă constructivă şi mi-a dat şansa să promovez cu adevărat, cât de mult pot, ceva de care sunt încântată. Şi acum aş mai face asta. Din alt punct de vedere, mi-a plăcut foarte mult să văd tot ceea a cuprins festivalul. Eu sunt o avidă de cultură, recunosc. Iar oraşul ăsta îmi oferă deseori mult prea puţine oportunităţi de a-mi satisface setea asta. Aşa că apreciez calitatea. E ceva ce mi-a oferit FDP. Calitate. Şi mai trebuie să recunosc ceva.. sunt o foarte proastă cinefilă. Urmăresc foarte puţine filme. Poate de asta am profitat la maxim de scurtmetrajele din festival.
Nu sunt nişte motive destul de bune încât să aştept cu nerăbdare ediţia 2…

Filmul de Piatra

Aş fi vrut încă din primul moment să spun totul cu un entuziasm debordant şi să încep să descriu fiecare moment petrecut în zona festivalului. Cert e că totul nici nu a început încă bine şi avem o mare familie de nebuni aka voluntari, care ne-am cunoscut abia marţi şi de mâine vom tot sta unul lângă altul să adunăm pe toţi iubitorii de film şi de distracţie la o mini-ediţie superbă, zicem noi. De unde atâta interes? Păi ia gândiţi-vă şi voi: noi, deci nooooi, "voluntari în scurt metraj", suntem tineri şi cu multe idei; ca să nu mai spun de energia pe care o avem. Deeeci, vă aşteptăm la Filmul de Piatra!!!! între timp, verificaţi şi

www.filmuldepiatra.ro

http://blogudepiatra.wordpress.com/

Cui să mai spun eu bună dimineaţa acum?

Uite-mă. Mă aşez pe un scaun care a fost numai al meu. Pe care niciodată nu l-am împărţit decât cu cei din familie. La fel şi masa... şi computerul. Cărţile... cui să mai spun eu bună dimineaţa acum? O cană de cafea se face uşor în bucătărie. Se simte mirosul până în pat. E linişte în jur... m-am trezit singură; e aproape amiază şi nu mi-a spus nimeni că trebuie să ajungem la curs. Uşa e deschisă acum. Din bucătărie se aude un sfârâit plăcut. Cineva face mâncare. Probabil e mama, care s-a trezit înaintea mea. Draga de ea, peste 10 minute va începe să ţipe la mine. Încă sunt prea tristă ca să ripostez. Mi-e dor de cineva.. sau poate de mai mulţi. Oricum, nu îmi pot da seama. Ce să fac? Să mă trezesc? Cui să mai spun eu bună dimineaţa acum?

Brusc, centrul gravitaţional se mută pe alternativ. Ascult muzică deja. Acum ar trebui, teoretic, să beau o bere şi să mă mişc psihedelic. Corpul meu aşa simte. Dacă închid ochii, subconştientul meu mă transferă dincolo de Nico Vega şi mă aduce…

Leapsa

You.
Can.
Only.
Type.
One.
Word.


No.
Explanations.

1. Yourself? Anxious
2. Your boyfriend/girlfriend? Absent :))
3. Your hair? Chestnut
4. Your mother? Stressed
5. Your father? Industrious
6. Your favorite item? Books
7. Your dream last night? Blurry
8. Your favorite drink? Mocchaccino
9. Your dream car? Beetle
10. The room you’re in? Bedroom
11. Your ex? Distant
12. Your fear? Arahnofobia
13. Where do you want to be in 10 years? Spain
14. Who you hung out with last night? My family
15. What You’re Not? Junkie
16. Muffins? Rarely
17. One of Your Wish List Items? Köln
18. Time? 16:44
19. The Last Thing You Did? Breathed
20. What You Are Wearing? Pijamas
21. Your Favorite Weather? Warm
22. Your Favorite Book? The Master and Margarita
23. The Last Thing You Ate? Chocolate
24. Your pets? Inexistent
25. A hobby? Singing
26. Your body? Overweighted
27. What are you thinking about right now? Cluj
28. Your car? Not yet
29. What are you doing at the moment? Meditating
30. Your summer? Sunny
31. Something you're not wearing?…

Egophobia

de când scriu, nu m-am aşteptat niciodata ca prima mea lucrare publicată să fie una de proză şi nu de poezie. recunosc, am fost puţin dezamăgită şi am pus la îndoială calităţile mele [ceea ce nu încetez să fac tot timpul, deşi nu îmi pierd curajul de a continua], dar la un moment dat mi-am dat seama că m-am bucurat de toată munca pe care am depus-o, mai ales că se referă la specia SF, pe care o abordez cu greu şi în lectură, darămite în scris! De acum sper în continuare să mai am idei bune, de care să mă ţin, cum am făcut cu aceea. E adevărat, la unele concursuri mi se impune limita de 3, 4 pagini, ceea ce mă împiedică să trimit unele creaţii prozaice, din simplul motiv că nu pot reduce numărul lor de pagini [mi se pare că tai în carne vie]. În fine, aici e linkul www.egophobia.ro , iar eu mă bucur să mă aflu acolo, ca debutant!

Silhouette

author: Elena Rusu

silueta ta neagră
se îmbracă la lumina unui felinar
de pe măsuţa veche de cafea

iar măduva spinării tale
mă priveşte reticentă
şi eu îmi aşez gambele pe lemnul rece
şi aştept să treacă vagoanele
peste pulpa mea stângă
ca să am grijă
atunci când schimbi macazul
să îmi îndoi degetele ca
trenul să nu cadă de pe unghia mea
peste umbra ta

te privesc nedisciplinat
şi tu nu realizezi cum ochii mei
sar din orbite
printre venele tale
şi pulsează lângă inima ta goală
ca atunci când îmbrăcai pantalonii;
hmm, mai ţii minte?
gambele tale strigau către mine
să pătrund dincolo de piele
să văd de ce eşti rece

e ca un trecut
pe care nu l-ai mai îmbrăcat
în forma ta activă
şi stă singur
printre nasturii de la cămaşă
pe care mă pui
să ţi-i cos la lumina felinarului.

aţa albă s-a înnegrit
de atâta plâns peste viitor
şi măsuţa ta de cafea
transpiră sub greutatea picioarelor mele

iar trenul s-a oprit acum
pe marginea călcâiului tău.

Nora Iuga

Nora Iuga de ziua ei:



http://noraiuga.wordpress.com/

Încă de pe atunci vulpea era vânătorul, Herta Müller

Imagine
Pe Herta Müller o găseşti cu siguranţă la graniţa dintre poezie şi proză. Concentrează toată acţiunea în pagini de lirism pur, pe care eşti nevoit să le citeşti de cel puţin două ori, pentru a-ţi forma o idee. Încă de pe atunci vulpea era vânătorul e o carte greu de citit. Nu poţi afirma cu siguranţă că îţi place sau nu. Eşti derutat, nu există un singur fir în carte asupra căruia să te concentrezi. Toate personajele pe care le întâlneşti nu sunt decât „instrumente”, cu care autoarea reuşeşte să manipuleze lectorul. Ei transmit doar mesaje scurte, care îţi atrag atenţia, care te determină să îţi dai seama, pe ocolite, de povara apăsătoare care e totalitarismul.
E o Românie care nu scapă de moravuri, dar supusă unor timpuri în care fiecare gest este observat de altcineva. E o lume în care ţi-ai dori să fii singur, dar nu ţi se permite. Dincolo de dorinţele tale, e imaginea dictatorului care distruge tot ceea ce nu îi place. Este reprezentat distinctiv prin „onduleul de pe frunte”, un…

Procesul – Franz Kafka

Kafka mi-a dat oportunitatea să citesc o carte căreia nu i-am găsit firul până la final. Dar m-a ţinut conectată la acţiune, m-a determinat să o citesc, chiar dacă sunt în imposibilitatea de a afirma că mi-a plăcut.
      Josef K., protagonistul, se află la deplina maturitate psihică în momentul în care se regăseşte în faţa unui proces. Seninătatea cu care acceptă situaţia critică în care se află e iraţională. Adoptă o atitudine sfidătoare în faţa unei justiţii care nu este palpabilă, care îl determină pe el, inculpatul, să fie neajutorat în faţa unor acuzaţii pe care nu le cunoaşte şi, prin urmare, contracara.
      Caracterul lui mândru şi arogant nu îi permite să fie docil în faţa justiţiei. Greşeşte atunci când încearcă să o păcălească, să se considere superior ei, ceea ce într-un final îi aduce moartea. K. rămâne singur pe parcursul firului epic, din propria dorinţă de a se descurca cu complicaţiile pe care le întâmpină. Apar numeroase semne (întâlnirea cu unchiul său, avo…