ICAR

       Sunt momente când Alegerea nu e dominată de impasibilitatea argumentelor... Și de atâtea ori constructul argumentului îți ia timp pe care nu-l ai, dar totuși îl oferi, încât să îți dai seama la final că tot demersul tău a fost futil. Și că în toate felurile posibile existau argumente pro și contra, puternic subiective și obiective.
           Când falia dintre potrivit și nepotrivit e redusă la milimetru și tranziția e mai ușoară decât pare... Când e răul necesar autodistructiv? Sunt multe semne de întrebare când binele tău propriu nu se mai măsoară în termeni de etică, ci-n termeni de toropeală, de amorțire a reflecției și de sete interioară; toate sortite durerii. Dintotdeauna Binele și Răul s-au conținut reciproc. Iar Dorința... Ei bine, Dorința se putea strecura abil între ele două, pătrunzându-le pe ambele și alterându-le într-atât încât să te poată sufoca. Iar tu, între ceea ce cunoști și ceea nu poți să cunoști, uneori omiți că există situații în care nu VREI să faci asta.
            E în lumea asta un ICAR care își frânge mereu aripile între toate astea.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Kafka pe malul mării -recenzie de carte

Procesul – Franz Kafka

Încă de pe atunci vulpea era vânătorul, Herta Müller