ça ne suffit pas



sunt întinsă pe pământul fierbinte
și nu fac decât să mă îndepărtez de mine
pentru că stau
să îmi amintesc verile lungi și tu respirând sacadat
nu, nu vreau cafea
și tot o voi bea până când spuma ei o să mă aducă înapoi

ça ne suffit pas
selon nos sentiments
nous sommes des animaux déjà morts

am părul mai lung decât fusta altora
dar pe mine nu mă face asta mai frumoasă
nici pe ele
ci pământul verii pe care stai cu picioarele goale
îmi crește din minte degete noi și le suprapune ființelor dinainte
fiecare spunând alte povești

asta
e
tot
minciuna
din
care
facem
parte.

Comentarii

  1. imi era dor sa citesc o particica din tine :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumeeeeesc! ma bucur ca pot sa ofer o particica din mine. :*

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Kafka pe malul mării -recenzie de carte

Procesul – Franz Kafka

Încă de pe atunci vulpea era vânătorul, Herta Müller