Postări

Se afișează postări din septembrie, 2017

***

mă gândesc la tine ca la ultimul punct al supraviețuirii polare într-o noapte de nouă plus luni pe an dar tu nu ești minunea nordică așa că mă gândesc la tine ca la un ciorchine de struguri roșii plin de posibilități
cum te transformi tu când vine toamna și-ar trebui să te apropii de sfârșit sau de încremenirea mea
mi-e sete dar tu anticipezi dorința și te transformi în zeu
o să îți fac serbări, promit dar mai întâi ai nevoie de o cafea, baby

Suflet de paie

Suflet de paie aș fi vrut să fiu; în Absență, în Prezență, printre atingerile noastre efemere. Goală, dar plină de moliciune, ca o aparență dulce. Cu pielea ușor de pătruns și inima bine încleștată în centru, cu bătăile ei scurte și curajoase. Iar peste, morman de oameni și dorințe. O dragoste pentru dragoste și din dragoste. Fără definiții sau judecăți de prost gust. Iar apoi, de jur împrejur, sufletul doldora de toate mișcările absurde, aplecat peste marginea prăpastiei, absorbind greața vertijului. Iar eu, ieșind din el cu pașii mei nesiguri, încercând să îl părăsesc acolo, la marginea fricii. Să nu îi mai fiu parteneră în valsul său perfid, piele peste piele, decăderea și înălțarea în trei timpi. Dar nu pot; urletul lui îmi umple de tristețe nopțile. L-am luat în brațe și i-am șoptit că dacă îmi e Suflet, nu îl voi lăsa să sufere niciodată. Dar mă cutremur eu de cât de repede l-am putut minți. Dar el a rămas cuibărit acolo, încărcat de curiozitate și inocență. Și-a încleș…